Cartea cu iluzii o pastram cu totii pe un raft al sufletului si o rasfoim atat de mult in tinerete ca pana la urma legatura dintre coperti si foi cedeaza si nu mai stim ordinea lor….
Cu timpul uitam de ea si doar cind mai stergem praful o rasfoim cu curiozitate si nostalgie,uneori un cuvant aprinde vanitatea adolescentina si atunci incercam sa retraim poate si pentru o clipa iluzia…cochetam cu inconstienta si ne inchipuim ca daca negam realitatea aceasta dispare brusc,ne asezam cu gratie masca zambitoare pe chip dar ne dam repede seama ca masca ne strange si zambetul e doar al mastii nu al sufletului.Ramane doar amintirea unei balerine de portelan ce se invarte fara noima pe acorduri metalice….sau o ruga
